Funcţia Tessellation este utilizată de soluţiile grafice Radeon de ceva vreme, dar ea a devenit parte a API-ului DirectX de abia de la versiunea 11. Folosind această tehnologie de mai mult timp, AMD a creat o unitate dedicată specială în chipset-ul grafic. Modelele NVIDIA în schimb nu beneficiază de hardware dedicat pentru Tessellation, ele folosind unităţile de procesare ale nucleului grafic. O prezentare a celor două implementări, precum şi diferenţele de performanţă înregistrate, le-am prezentat cu câteva luni în urmă, în cadrul unui articol mai detaliat. Aşa cum arătam atunci, ambele abordări prezintă atât avantaje, cât şi dezavantaje.
Deşi are ceva experienţă în domeniul Tessellation, AMD cu a sa abordare a fost luat puţin pe nepregătite prin demonstraţii tehnologice de genul Unigine Heaven sau Stone Giant şi ceva mai târziu cu jocul Tom Clancy’s H.A.W.X 2. Toate acestea folosesc un nivel agresiv de Tessellation, cu care unitatea dedicată din chipset-urile sale nu se descurcă foarte bine. De altfel, în unele aplicaţii, implementarea funcţiei Tessellation a fost făcută atât de agresiv, încât oficialii AMD sugerează chiar că a fost folosită nejustificat. Ei susţin că tehnologia a fost aplicată pe toate suprafeţele, chiar şi pe cele din planurile îndepărtate, chiar dacă pentru utilizator efectul este sesizabil numai în planurile apropiate.
Analizând obiectiv problema, tind să dau dreptate specialiştilor AMD, dar atât timp cât nu pot obţine acelaşi nivel de performanţă, simultan cu aceeaşi experienţă grafică, precum în cazul soluţiilor oferite de concurenţă, teoria mă interesează cât se poate de puţin. Da, admit că există producători care ar putea fi tentaţi să dezvolte aplicaţii care să utilizeze la maximum avantajele unei soluţii şi să exploateze în aceeaşi măsură dezavantajele alteia. Dar asta nu este problema mea, a utilizatorului care a cheltuit sume măricele de bani atât pentru hardware, cât şi pentru software. Nu, din punctul meu de vedere este problema AMD, care trebuie să găsească o soluţie dacă doreşte ca eu să optez pentru soluţiile sale grafice.
Şi iată că, deşi a durat ceva mai mult decât ar fi trebuit, se pare că AMD a găsit soluţia pentru această problemă care momentan nu este evidenţiată decât de câteva aplicaţii. Ea constă într-o funcţie inclusă în noua suită software – Catalyst 11.2. Aşa cum ni se promitea de ceva vreme, noul Catalyst conţine un control avansat asupra funcţiei Tessellation. Acesta va permite utilizatorului să opteze pentru folosirea setărilor impuse de aplicaţiile rulate, pentru aplicarea modului optimizat AMD şi pentru un control manual, de la 0 la 64x.
Odată cu controlul asupra funcţiei Tessellation, Catalyst 11.2 mai aduce suportul pentru Morphological anti-aliasing seriei Radeon HD 5000, dar şi AI Texture Filtering. Aceasta din urmă oferă noi setări de calitate, dar şi o optimizare care va limita la contururi aplicarea filtrării anizotropice triliniare , în timp ce pentru restul texturilor va fi folosită o filtrare biliniară. Producătorul susţine ca în acest fel performanţele sunt îmbunătăţite, menţinându-se acelaşi nivel al calităţii percepute de utilizator. Posesorii de soluţii grafice din generaţia Radeon HD 6000 vor mai primi de la Catalyst 11.2 încă o funcţie – setări de calitate video la redarea Blu-ray 3D.
Controlul tuturor acestor funcţii aparţine utilizatorului, iar ele au fost create fără nicio urmă îndoială pentru a permite o experienţă finală cât mai bună. Pentru un utilizator cu ceva cunoştinţe şi răbdare, ele ar trebui să se dovedească extrem de utile. Cu toate acestea, trebuie să recunosc şi că unii s-ar putea trezi uşor încurcaţi de toate aceste noi opţiuni. Oricum, dacă rezultatele sunt măcar pe jumătatea promovării, iniţiativa AMD este demnă de laude.
Noul Catalyst este compatibil cu toate plăcile video Radeon HD, dar în funcţie de generaţie, unele funcţii pot fi absente. El poate fi descărcat de pe site-ul oficial al producătorului.
Follow
