În urmă cu vreo 2 ani, dacă cineva m-ar fi întrebat ce părere am despre routerele Wi-Fi 802.11ac în comparaţie cu modelele limitate la 802.11n, aş fi spus că investiţia nu este justificată. Şi chiar nu era justificată la momentul respectiv, căci routerele erau scumpe, tehnologia era încă la început de drum, iar adaptoarele compatibile erau aproape inexistente. Şi, după părerea mea, nici măcar argumentul „future proof” nu stătea în picioare. Estimam încă de pe atunci că tehnologia va evolua şi echipamentele vor deveni mai rapide, raportul performanţă/preţ urmând a se îmbunătăţi semnificativ – ceea ce s-a şi întâmplat.
Am asistat în ultima vreme la o serie de lansări de routere tot mai interesante, tot mai rapide şi tot mai capabile. De fapt, routerele High End din ziua de astăzi fac cu mult mai mult decât rutare şi înglobează tot mai multe funcţii specifice unor servere de date. Numai că adăugarea de funcţii peste funcţii şi utilizarea unui hardware mai potent atrage după sine majorarea costurilor de producţie şi aşa s-a ajuns ca preţul de achiziţie pentur un router de top să fie apropiat de cel al unui PC Low Cost.
De-a lungul timpulu, TP-Link s-au făcut remarcaţi pe piaţă în special în zona mainstream, prin dezvoltarea de produse orientate către obţinerea unui raport calitate/preţ cât mai bun. Şi sunt de părere că strategia lor a fost una corectă din moment ce brand-ul este poziţionat destul de bine pe piaţă în acest moment. Dar odată cu dezvoltarea modelului OnHub în parteneriat cu Google sau cu pătrunderea pe teritoriul triple-band, TP-Link încearcă să ne spună că sunt pe cale de a trece la nivelul următor, prin dezvoltarea unor produse pentru utilizatori mai pretenţioşi. Şi tot cam în această tendinţă se încadrează şi nou lansatul Touch P5 – un router Wi-Fi AC1900 care iese în evidenţă prin implementarea unui ecran tactil pentru configurare rapidă, fără PC.
De asemenea, constat cu o oarecare surprindere şi faptul că TP-Link au decis să lase în urmă linia de design introdusă odată cu Archer C8 şi C9.
Follow
