Până la elanul laptopurilor în segmentul Consumer, routerele încă erau privite de mulţi utilizatori drept mofturi, cu utilitate scăzută. Însăşi existenţa laptopurilor este însă dată de nevoia de mobilitate a utilizatorilor, iar mobilitatea este dată printre altele şi de conectivitatea wireless a acestora. Drept urmare, vânzările de echipamente de reţea au început să înflorească, iar producătorii au început să îşi proiecteze produsele în funcţie de cerinţele noilor categorii de utilizatori. În acest context, standardul 802.11b/g a devenit mult prea lent, ceea ce a condus la dezvoltarea 802.11n. Apariţia unor noi categorii de dispozitive mobile a dus rapid la o nouă explozie a echipamentelor Wi-Fi, numai că succesul reţelelor wireless a dus la supra-aglomerarea benzii de 2.4GHz, devenită astfel neîncăpătoare. Introducerea benzii de 5.0GHz a rezolvat pentru moment inconvenientul, dar cu tot mai mult conţinut multimedia stocat în Cloud (personal sau public), la o calitate tot mai bună, standardul 802.11n a început să fie considerat de mulţi prea lent. Soluţia a fost trecerea la 802.11ac, pe aceaşi bandă de 5.0GHz, dar folosind canale mult mai largi, cu lăţimi de bandă net superioare.
Principala problemă a conexiunilor pe 5.0GHz este dată de puterea de propagare a semnalului şi de impactul negativ pe care îl au obstacolele asupra acestuia. Utilizatorii care locuiesc în case cu suprafeţe generoase, construite cu materiale moderne, eventual pe 2 sau mai multe niveluri, au observat rapid cât de util este de acoperit o astfel de suprafaţă cu semnal Wi-Fi. Evident că există routere mai puternice şi routere mai slabe, antene mai puternice şi antene mai slabe, dar în principiu toate trebuie să se supună aceleiaşi legislaţii, care impune nişte limite din considerente legate de sănătatea utilizatorilor. În aceste condiţii, nu este de mirare că s-a dezvoltat un interes în creştere pentru Range Extendere sau adaptoare Powerline. Numai că într-o epocă în care design-ul, uşurinţa în utilizare şi eventual performanţele sunt singurele care contează, astfel de dispozitive par pentru mulţi utilizatori desprinse dintr-un alt film.
În încercarea de a veni cu o soluţie cât mai uşor de instalat, administrat şi utilizat, NETGEAR au creat Orbi – un sistem de reţea wireless care promite acoperire pentru întreaga locuinţă şi dependinţe. Practic, producătorul propune construirea unei reţele cu mai multe noduri pentru transmiterea datelor şi furnizează aparatura necesară ei – routerul ca piesă centrală şi sateliţii pentru extinderea acoperirii. În momentul de faţă, NETGEAR comercializează sub sigle Orbi mai multe astfel de kit-uri sau componente suplimentare pentru astfel de kit-uri. Dintre ele, eu am avut ocazia să mă „joc” cu Orbi RBK50.
Aşa cum reiese din specificaţii, NETGEAR Orbi RBK50 conţine un router RBR50 şi un satelit RBS50. Ambele dispozitive sunt tri-band AC3000 şi dispun de o interfaţă pe 2.4GHz cu până la 400Mbps, 1 pe 5.0GH cu 866Mbps şi încă 1 pe 5.0GHz cu 1733Mbps. În practică, utilizatorul nu are acces decât la benzile de 400Mbps pe 2.4GHz şi la cea de 866Mbps pe 5.0GHz, căci cea de 1733Mbps pe 5.0GHz este rezervată comunicării dintre cele 2 dispozitive şi nu poate fi accesată sau modificată în vreun fel.
Pingback: TP-LINK Archer C1200 si TP-LINK RE350 review | ITfiles