După nebunia cu netbook-urile şi cam în plină revoluţie a Tablet PC-urilor, Intel propovăduiau un succes ameţitor pentru ultrabook-uri. Şi chiar investeau la acea vreme sume uriaşe pentru promovarea acestui concept. Evident, ideea a murit din faşă din cauza costurilor ridicate şi în mare parte şi din cauza regulilor prea stricte impuse de companie. Forţarea utilizării ecranelor tactile la scară largă de exemplu nu a fost primită cu braţele deschise. Desigur, poate că şi stângăcia Microsoft în domeniu a avut un impact negativ asupra experienţei finale, dar eu cred că de fapt utilitatea raportată la cost a reprezentat principala problemă. Practic, nu mă văd „butonând” ecranul vertical al unui laptop în condiţiile în care am la îndemână un mouse şi o tastatură.
Nu sunt împotriva ecranelor, ba chiar dimpotrivă, dar cred că acestea ar trebui să adauge un plus de confort şi utilitate cel puţin egal cu costul suplimentar implicat de o astfel de dotare. Ori la ultrabook-uri nu s-a întâmplat asta, iar ecranul tactil s-a transformat rapid într-un moft mult prea costisitor. Asta nu înseamnă neapărat că a fost o idee proastă, ci mai degrabă că implementarea a fost neinspirată. Dar producătorii au înţeles destul de rapid acest neajuns şi au introdus un nou concept – acela de convertibil. Şi partea frumoasă este că un astfel de dispozitiv le pune designer-ilor la dispoziţie tot spaţiul de care au nevoie pentru a-şi ilustra creativitatea. Probabil că cea mai simplă şi mai la îndemână abordare este aceea a detaşabilului, adică mai pe româneşte a unui Tablet PC căruia i se poate ataşa o tastatură pentru a deveni laptop. Dar asta presupune montarea platformei hardware în ecran, limitarea performanţelor şi a conectivităţii, precum şi unele probleme legate de centru de greutate. Apoi, există varianta ecranului care se deschide la 3600, cu dezavantajul că tastatura laptopului rămâne astfel expusă. S-a încercat şi montarea a 2 ecrane spate în spate, dar această abordare complică puţin cam mult situaţia din cauza costurilor ridicate.
Şi avem într-un final abordare originală a celor de la Acer, care poate că nu este cea mai reuşită din punct de vedere estetic, dar îşi propune să exploateze aspectul practic al problemei. Voi vorbi aşadar în continuare despre Aspire R13 – un convertibil de 13.3” care promite performanţe foarte bune şi versatilitate ridicată.
Specificaţiile de mai sus sunt pentru versiunea R7-372TLE, însă eu am testat varianta de echipare R7-372T-746N, care aşa cum veţi vedea în continuare, oferă câteva lucruri în plus.
Follow
