Cu atâta zarvă în jurul genului battle royale și nu numai (Fortnite, Apex Legends, PUBG, Counter-Strike: Global Offensive, v-ați prins voi), majoritatea jocurilor MMO au început să pălească într-o oarecare măsură. Să îmi fie cu iertare, dar nu cred că am mai auzit de cevra vreme vești legate de MMORPG-uri consacrate, de pildă. Noi, ”ăștia mai bătrânii”, ce ne mai jucăm în multiplayer?
MMORPG-ul (Massive Multiplayer Online Role Playing Game) este , în esență, printre primele genuri de jocuri multiplayer, alături de shootere precum Quake sau Counter-Strike 1.6, și jocuri de strategie (mă uit la voi, Warcraft și StarCraft!). Shooter-ul, RPG-ul și RTS-ul ar putea fi catalogate drept sfânta treime a gaming-ului din trecut, prezent și, sper eu, din viitor.
”Totuși, noi ce ne mai jucăm?!”
În încercarea de a fi cât mai obiectiv cu putință și analizând cât de cât la rece acest contrast între ”noua modă” și ”școala veche”, am descoperit că rezultatul este, evident, unul subiectiv. Dar, în cazul în care cineva poposește pe această rubrică din curiozitatea aferentă situației, perspectiva este una destul de largă și vizează mai sus menționata Sfântă Treime, măcar prin câteva exemple mai mult sau mai puțin concludente.
MMORPG-urile sunt un concept de tipul ”hit or miss”, unde rareori există un punct de mijloc, care să le permită acestora să își spele rușinea și, eventual, să o ia pe calea succesului. Star Wars: The Old Republic al celor de la BioWare nu este nici pe departe un joc mort, căci fanii francizei au destule motive să mai zăbovească prin acest univers pixelat, alături de intensitatea elementelor de poveste și de role playing specifice BioWare.
Cu toate acestea, metoda, freemium nu prea face ochi dulci multora, mai ales din cauza limitării zonelor de leveling odată ce s-a atins pragul destinat versiunii free-to-play sau datorită indisponibilității unor elemente de gameplay.
Într-o asemenea situație s-ar găsi și Guild Wars 2. Jocul este foarte antrenant și posedă (sau poseda?) multe mecanici inovatoare pentru vremea lui. Mai un dodge, mai un ability switch, mai un event aleatoriu pe hartă, GW2 reușește să se facă plăcut și celor care nu doresc să achiziționeze pachetul complet care deblochează restul elementelor, destul de multe, de altfel.
World of Warcraft, unul din cele mai iubite jocuri din istorie, a ajuns la cel de-al șaptelea expansion. Battle for Azeroth aduce conținut cu nemiluita, alături de închegarea poveștii și de grija față de experiența jucătorului dar, iată, că și acesta scârțâie nițel.
Ceea ce Legion, expansion-ul precedent, a reușit facă, echilibrând franciza după o serie de fiasco-uri, Battle for Azeroth calcă pe bec, iar motivele sunt de ordinul experienței personale. Mulți jucători consideră acest expansion drept unul nereușit, din diverse motive, și situația din interiorul Blizzard Entertainment nu este tocmai roz.
Pentru cei care își mai amintesc, Rift este, oarecum, o clonă free to play interesantă de World of Warcraft. Plecând de la ideea că portaluri se deschid peste tot, permițând creaturilor malefice să invadeze lumea protagonistului (Dragon Age?!), Rift nu a fost un joc foarte prost, asta în momentul lansării, dar MMORPG-urilor le este sortit să se lupte crâncen pentru jucători constanți și pentru echilibrarea serverelor. Dar cei care sunt obișnuiți doar cu WoW-ul cel de toate zilele și vor cam aceeași experiență într-un mediu diferit ar putea acorda o șansă jocului.
Din experiența personală, The Elder Scrolls Online este unul din cele mai bune jocuri online la momentul actual. Inițial, jocul presupunea o subscripție lunară, iar lipsa optimizării și ocazionalele bug-uri erau o dezamăgire cruntă. ZeniMax Online au învățat din greșeli, au muncit din greu la stabilizarea acestuia și au eliminat subscripția lunară în schimbul unei simple taxe la achiziționare. De atunci, lumea online din tărâmul Tamriel a continuat să crescă și să se dezvolte considerabil, mai ales pentru rata imensă de rejucabilitate.
Aproape întotdeauna se va găsi ceva nou de făcut și de văzut, iar sistemul de combat și de questing este mai incitant ca niciodată. Desigur, orice MMO care se respectă are și un model freemium, iar ESO nu face abstracție de așa ceva. Dacă jocul de bază nu este suficient, anumite zone și trăsături sunt catalogate drept DLC-uri și pot fi cumpărate ”la bucată”, sau accesate odată cu activarea unei subscripții lunare opționale. În plus, eventualele expansion-uri trebuie și ele cumpărate. Ignorând problema cu bănuții reali, acesta este un titlu ce se descurcă onorabil în arta role playing-ului, căci lipsa unei subscriptii premium nu reprezintă un impediment; rar se întâmplă ca un astfel de joc să învețe atât de bine din propriile greșeli.
Dacă MMORPG-urile mai pot fi salvate, atunci ce se aude de jocurile cu ”pac-pac”? Fanii acțiunii ”old school” nu ar concepe secolul al XXI-lea fără măcar un Quake. Nicio grijă, însă. Pentru entuziaștii gameplay-ului alert și visceral, Quake Champions ar putea reprezenta soluția perfectă. Este gratis, are toate atuurile jocului original, ba chiar vine și cu personaje distincte, asemenea multor alte shooter-e team based. Competiții există, comunitate există, producători care să se ocupe în permanență de joc există, dar ce se întămplă când jocul este free to play, însă nu și campionii? Oare există răbdare pentru strângerea monedei in-game sau moneda reală urlă în neștire?
Totul ține de jucător și de cum dorește acesta să își abordeze jocul preferat. Ar merita menționat măcar un joc din categoria Real Time Strategy, precum StarCraft II. Într-o lume a battle royale-ului, domină-ți adversarii și din punct de vedere strategic. Mulți oameni sunt pasionați de fenomenul StarCraft, dar nu mulți sunt cei care reușesc să ducă moștenirea mai departe. Dar ce contează restul lumii, când știi că îți place jocul și îl joci pentru tine, nu pentru alții?
”Deci…?”
Decizia aparține fiecăruia. Ce jucăm, cum jucăm, cât jucăm, aceștia sunt factori importanți pentru o privire de ansamblu coerentă asupra jocurilor multiplayer.
Follow
