Home » ştiri şi opinii

Fanatism vs. piaţă competitivă

Publicat pe 9 July 2015 la 18:40 de

EscrocSunt curios câţi dintre utilizatorii de PC cu cunoştinţe hardware la nivel mediu sau avansat, care s-au angajat în repetate rânduri în discuţii contradictorii, au scăpat fără a li se pune măcar o dată eticheta „fanboy”. Mie mi s-a întâmplat în repetate rânduri – uneori în glumă, dar de cele mai multe ori în serios – şi cam tot de atâtea ori mi s-a sugerat acest lucru la cel mai oficial nivel posibil. Problema este că nimănui nu îi place să fie criticat, nimănui nu îi place să îi critici preferinţele şi nimănui nu îi place să lauzi concurenţa. Problema este – şi sunt destul de puţini cei care înţeleg asta – că toate criticile ar trebui folosite în scop constructiv şi nu pentru reproşuri şi/sau răzbunări.

Dar voi începe cu începutul, care se petrecea în vremurile fericite ale răposatei reviste, cam pe când Intel rupeau gura târgului cu Core 2 Duo, iar AMD dădeau din colţ în colţ şi adăugau plusuri unor Athlon II X2 obosite (cam acelaşi lucru îl fac şi acum cu arhitectura GCN, doar că încă nu se vede la fel de bine). Evident că ţineam cu AMD, dar nu pentru că aş avea eu vreo slăbiciune pentru această companie, ci pentru că era evident încă de atunci încotro se îndreaptă lucrurile: procesoare AMD cu un raport calitate tot mai bun şi procesoare Intel tot mai rapide şi tot mai scumpe, până în punctul culminant unde primii nu îşi vor mai permite să finanţeze cercetarea, iar celorlalţi le va fi permisă orice aroganţă. Şi nu am contenit să laud politica de preţ şi marketing din curtea AMD, atrăgându-mi astfel în repetate rânduri eticheta de fanboy. Dar interesant este că în toată această perioadă, PC-ul de acasă era echipat cu procesor Intel.

A urmat apoi episodul cu plăcile video, unde m-am amuzat teribil. Şi totul începea pe la Radeon HD 3870 – placă video care la momentul respectiv mi-a plăcut din toate punctele de vedere. Şi nu numai că mi-a plăcut soluţia AMD, dar m-a deranjat şi politica de rebranding practicată de NVIDIA, alături de alte câteva greşeli nepermise făcute de aceştia. După care s-au perindat seriile Radeon HD 4000 şi Radeon HD 5000 – de asemenea foarte reuşite (am deţinut modele din ambele generaţii, aşa că vorbesc în cunoştinţă de cauză). Şi ar mai fi un aspect: AMD aveau la momentul respectiv o politică de produs foarte bine definită, totul era previzibil şi puteai intui cam tot timpul care va fi gama de produse dintr-o generaţie. Personal, îmi pare rău că au renunţat la acea strategie, dar probabil că nu mai dădea rezultatele sperate din punct de vedere financiar. De partea cealaltă, NVIDIA improvizau la greu şi culmea este că le mergea. Degeaba mi se părea mie ridicol când reprezentanţii companiei îmi spuneau că gamerii nu au nevoie de GDDR4, atât timp cât gamerii ar fi înghiţit orice găluşcă pe nerespirate. Şi tot eu eram fanboy… În cele din urmă, totul a ieşit bine, căci a izbucnit un adevărat război al preţurilor din care am avut cu toţii de câştigat – lucru care probabil că nu se va mai întâmpla niciodată la cum arată industria în ziua de astăzi.

Momentul cu adevărat memorabil a fost însă lansarea lui GTX 480 – pe care nu l-am prins în prima serie de review-uri. Şi nu pentru că gazeta la care lucram nu era reprezentativă pentru presa IT din România, ci pentru că reprezentanţilor NVIDIA le-a fost frică. Frică de ce ar putea ieşi, bazându-se pe nişte opinii pe care le susţinusem sub pseudonim în online. Şi de ce nu le-ar fi fost, din moment ce Fermi a fost un produs scump, gurmand, fierbinte, gălăgios şi cu performanţe bune, dar nu tocmai remarcabile în jocuri? Culmea este că eu chiar rezervasem coperta revistei pentru GTX 480 – deci expunere bună, oricum ai da-o – dar ei nu aveau de unde să ştie acest lucru din moment ce nu m-au abordat pentru o discuţie serioasă. Şi toate aceste detalii „picante” le-am aflat ulterior, cu ocazia unei confruntări directe, unde nu au făcut altceva decât să pună responsabilitatea întregii situaţii pe umerii cuiva care nici nu mai reprezenta compania; este un fel de versiune PR-istică pentru „mortul este vinovat”, doar că în acest caz mortul nu era mort, ci doar găsise un mediu mai propice vieţii, într-o „ogradă” mai serioasă. Adevărul este că, aşa cum s-a văzut mai târziu, GTX 480 nu era neapărat un produs rău, căci arhitectura din spatele său era strălucită, dar era nefinisat. GTX 590 a fost cam ultimul produs sub siglă NVIDIA pe care l-am făcut de râs, deşi mi-am dat silinţa să îi laud performanţele. Dar ce aş fi putut face în condiţiile în care am asistat la defectarea a 2 exemplare în decurs de câteva zile? Să ascund acest „detaliu minor”? Unii au făcut-o, dar mie nu mi s-a părut normal, chiar dacă mi s-a spus direct că producătorul ar prefera să nu apară şi acel amănunt. Şi din nou, eu eram rău-voitor şi fanboy… Şi nu – nu a fost vorba despre un condensator buclucaş sau despre un BIOS problematic – a fost vorba despre o placă proiectată prost, tocmai pentru a părea altceva decât era de fapt. Oarecum, nici nu mă mir că acesta a fost ultimul produs Enthusiast pe care l-am primit din partea NVIDIA pentru testare şi prezentare. Şi asta în condiţiile în care am lăudat cam toate lansările lor ulterioare. Dar am făcut-o pentru că meritau lăudate, iar concurenţa şi-a primit criticile bine meritate pentru „încălzirea aceleiaşi ciorbe”. Şi aşa am fost acuzat pentru prima dată că sunt fanboy NVIDIA. Înţelegeţi acum de ce toată treaba asta cu fanboy-ul este teribil de amuzantă?

Iar în ultima vreme, am impresia că nici AMD – pe care am fost acuzat că i-am susţinut prea mult de-a lungul timpului – nu sunt tocmai mulţumiţi de ceea ce scriu. Sau cel puţin aşa îmi explic eu că nu am reuşit să văd „pe viu” Radeon R9 Fury X – placă video lansată cu mai bine de 2 săptămâni în urmă –nici măcar până în momentul de faţă. Sau are oare vreo legătură cu acel zgomot deranjant produs de pompa soluţiei de răcire cu apă despre care se tot discută? Sau ar putea fi vorba despre schimbări radicale în politica de PR a companiei, ce seamănă acum tot mai mult cu ce făceau NVIDIA atunci când se simţeau înghesuiţi. Am scris la un moment dat un articol în care îi criticam pe AMD pentru faptul că nu au pătruns pe pieţe cu potenţial de creştere mai mare, ce pare să fi nemulţumit anumite persoane din cadrul companiei şi astfel mi-a fost aranjată o întâlnire cu Alexander Belenkiy – VP Sales and General Manager Eastern Europe and Turkey. Desigur că am acceptat, mai ales că se anunţa o întâlnire prietenoasă, căci muream de curiozitate să aflu ce are acesta de spus referitor la subiectul abordat şi deoarece este oricum politicos să îi dai şi celuilalt dreptul la replică. Întâlnirea a decurs relativ normal, dar fără vreo concluzie clară din moment ce dl. Belenkiy a evitat elegant anumite întrebări cheie. Am plecat însă de la masă cu unele informaţii interesante, care puse cap la cap s-ar fi transformat într-un nou articol complementar primului. Numai că orgoliul AMD ţintea către un interviu formal şi nu către o „poveste” care să spună lucrurilor pe nume, iar din acest motiv articolul în cauză nu a mai ajuns niciodată sub ochii voştri. Nu mi-a dictat nimeni niciodată ce sau cum să scriu (contrar aşteptărilor voastre, nici măcar reprezentanţii Skin) şi nu era cazul să se întâmple acest lucru acum. Până la urmă, nu îmi pierdusem o jumătate de zi cu deplasarea la Bucureşti pentru ceva ce putea fi rezolvat printr-un simplu schimb de mail-uri. Singurul lucru pe care îl regret este că în toată treaba asta au fost prinşi la mijloc cei care se ocupă de PR în România pentru AMD şi lor chiar nu le stătea în putere să schimbe ceva.

Cert este că toată povestea asta de mai sus mi-a lăsat un puternic gust amar, dar m-a făcut să realizez ceva: atât producătorii, cât şi cititorii, ar trebui să realizeze că presa nu poate fi părtinitoare dacă vrea să inspire încredere. Ori, ce încredere mi-ar putea inspira mie cineva care îmi ascunde iniţial că un produs are probleme de fiabilitate, dar îmi spune că ştia de acest lucru, la câteva zile după ce am aflat din alte surse. Iar presa care nu prezintă încredere nu este utilă nimănui.

Revenind la toată treaba cu eticheta de „fanboy”, lumea ar trebui să înveţe o dată, pentru totdeauna, care este diferenţa dintre atitudine părtinitoare şi francheţe. Când spui despre un produs prost că este prost, nu este o atitudine părtinitoare faţă de concurenţă, ci este o atitudine părtinitoare faţă de consumatorul final. Iar consumatorul final ar trebui să fie pus în centrul atenţiei atât de presă, cât şi de producători. Concluzionând, am fost fanboy procesoare AMD, dar de aproape 10 ani folosesc procesoare Intel (pentru toate cele 4 sisteme de calcul din casă – toate cumpărate din venituri obţinute din alte activităţi) şi am fost fanboy soluţii grafice AMD pentru ca mai apoi să mă transform subit în fanboy soluţii grafice NVIDIA. Aşa cum vedeţi, lucrurile se cam contrazic, iar logica spune că se anulează. Deci, decât să vă preocupe contrazicerea opiniilor altuia, mai bine aţi sta 2 clipe să vă gândiţi la circumstanţe şi posibile consecinţe. Căci dacă ne uităm la situaţia actuală, vedem că istoria mi-a dat dreptate. Numai uitaţi-vă puţin la Intel, care anunţă nestingheriţi amânări peste amânări şi nimeni nu poate face nimic. Sunt curios dacă şi-ar fi permis să procedeze la fel în cazul unui AMD puternic, care să le sufle în ceafă. Şi apoi uitaţi-vă puţin şi la NVIDIA. Când spuneam că o placă video modernă trebuie să fie rapidă, silenţioasă şi pe cât posibil rece, mi se spunea că bat câmpii şi că gamerii adevăraţi nu au nevoie decât de performanţă brută. Şi atunci, ce-i cu GTX 970 (pe care vă spun sincer că o consider o adevărată bijuterie)? Poate cei care mă citeau pe hârtie înţeleg acum de ce manifestam entuziasm la fiecare reuşită AMD – indiferent cât de mică – în speranţa că poate lumea ar fi realizat că nu este bine ca toate ouăle să se afle în acelaşi coş. Şi poate că nu ar fi fost rău dacă AMD ar fi făcut mai mult decât să jubileze la toate criticile aduse la adresa NVIDIA şi să evite folosirea unor practici pe care chiar şi ei le arătau cu degetul.

Probabil că nu ar trebui să ne mire prea mult situaţia actuală din moment ce banii dictează în fiecare afacere. Dar vă pot spune că mie nu îmi place cum arată industria hardware la ora actuală, formată din produse scumpe lansate din an în paşte. Să vedem acum cui îi mai dă mâna să fie fanboy…

Taguri: , , ,

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (19 votes, average: 4.79 out of 5)
Loading...

3 comentarii »

  • Gabi B a zis:

    Ai 5 stele de la mine pt acest articol.
    Felicitari!

  • Claudiu a zis:

    Stai să vezi în ce schimb de focuri te-ai băga dacă ai aduce în discuție Apple vs PC, Canon vs Nikon, Final Cut vs Premiere…

  • Keos a zis:

    Amen to that bro 🙂

Lasa un comentariu!

Lasa un comentariu sau preia un trackback pentru siteul tau. Comentariile pot fi urmarite si prin RSS.

Comportati-va civilizat, nu faceti spam, nu porniti discutii fara legatura cu subiectul

Acest site foloseste Gravatar. Pentru a utiliza un avatar personalizat trebuie sa aveti un cont Gravatar.