Home » games

Medal of Honor: Warfighter Review

Publicat pe 17 November 2012 la 18:02 de


De-a lungul anilor, mi-am tot exprimat părerea despre jocurile păstorite de Electronic Arts. Cam tot pe ce a pus mâna publisher-ul în ultimii ani fie a picat în dizgraţie, fie a căzut în uitare, fie a căpătat noi direcţii – vezi trecerea la browser game pentru seria C&C. Noul Medal of Honor nu face nici el excepţie, vremurile din anii 2000 plus când seria era cea mai strălucitoare stea de pe firmamentul FPS-urilor fiind de mult apuse.

Ce-i drept, Warfighter are măcar două calităţi – rulează pe motorul Frostbite 2 şi prin inspiraţia din misiuni reale aduce un omagiu nu doar operativilor americani, ci şi tuturor soldaţilor care luptă cu un motiv sau altul în lumea aşa-zis civilizată. Soldaţii care au colaborat la crearea jocului au fost însă amendaţi pentru sfaturile date, deşi cred că studioul producător ar fi trebuit să le plătească banii – nu poveştile şi indicaţiile lor sunt de vină că Warfighter este un joc care se împuşcă singur în picior, poate poate scapă de trimiterea pe front, ajungând până la urmă în faţa curţii marţiale a jucătorilor nemulţumiţi.

Seria Medal of Honor a fost mutată pe fronturile moderne în 2010, dar asta nu înseamnă că şi-a schimbat şi năravurile. Cele circa cinci ore de campanie single player nu aduc nimic nou, chiar dacă există şi momente care arată ce ar fi putut deveni acest joc. Pe jos, cu maşina sau cu elicopterul , totul se rezumă la eliminarea unui şir nesfârşit de terorişti virtuali, ca întotdeauna dotaţi cu un AI minimalist – apar mereu în acelaşi loc, scot capul numai bine să le fie zburat cu un glonte bine plasat sau pur şi simplu rămân în mijlocul drumului pe post de ţinte. Prea multă strategie n-ai de unde scoate pentru că, în 2002 sau în 2012, zidurile invizibile sunt tot acolo, la fel şi bolovanii sau tufişurile impenetrabile.

Nici povestea nu stă mai bine în picioare, fiind doar o colecţie de amintiri şi pendulări între situaţii şi personaje, atât de fără cap şi coadă, că nu mai ştii cum să uneşti diversele fire ale scenariului. Miezul poveştii ar fi trebuit să ne impresioneze cu drama personală a eroului principal, dar e cam greu să empatizezi cu un soldat care întâi are dificultăţi de familie şi apoi se duce să mai rupă liniştit vreo 100 de capete pe frontul lui secret. Practic, ceea ce producătorii au încercat să evidenţieze se pierde în incoerenţa liniei narative, iar problemele tehnice nu ajută nici ele.

Pagina anterioaraPagina urmatoare

Taguri: , , ,

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (7 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading...

Un comentariu »

Lasa un comentariu!

Lasa un comentariu sau preia un trackback pentru siteul tau. Comentariile pot fi urmarite si prin RSS.

Comportati-va civilizat, nu faceti spam, nu porniti discutii fara legatura cu subiectul

Acest site foloseste Gravatar. Pentru a utiliza un avatar personalizat trebuie sa aveti un cont Gravatar.