În mod surprinzător, Arkham City se mulează foarte bine pe mouse şi tastatură, fiind departe de coşmarul unor portări actuale pe care le puteai ataca doar cu un controller în mână. E drept că toate combo-urile sunt mai uşor de realizat pe numărul limitat de butoane al unui gamepad decât pe cearceaful de taste, dar este de apreciat atenţia acordată versiunii de PC.

Cum Batman nu este tocmai înzestrat pentru atacuri berbeceşti, de mare ajutor îi sunt puterea fizică şi numeroasele gadget-uri cu rol dublu: instrumente ce pot manevra elemente din mediu, dar servesc şi pe post de arme. Batarang-ul aruncat în capul unui inamic îl năuceşte câteva momente; versiunea „remote” apasă pe butoane altfel inaccesibile, gelul exploziv deschide căi secrete şi elimină inamici prost plasaţi; Batclaw-ul aduce obiecte mai aproape, inclusiv arme de foc „săltate” din mâinile oponenţilor; mai avem şi mine, gheaţă, plus un decodor (Cryptographic Sequencer) pentru a deschide uşi mai încăpăţânate.

Toate gadget-urile primesc îmbunătăţiri odată cu creşterea în nivel a personajului, Catwoman fiind şi ea pe această listă cu câteva obiecte speciale: biciul ce înlocuieşte aripile lui Batman, ghearele pentru atac şi căţărat, bolasul pentru atac de la distanţă şi Caltrops-urile, capcane ce pot fi plasate în mediu sau folosite direct în lupte.
În caz de lupte directe, destul de dese pentru că sunt şi o metodă de a ne satisface nevoia de violenţă, atacurile variază de la butonare la grămadă până la necesitatea de a realiza conştient combo-uri fără de care nu poţi elimina anumite tipuri de inamici. Cel mai uşor de eliminat sunt răufăcătorii fără arme sau doar cu bâtă, la capătul opus fiind cei înarmaţi cu arme de foc, eventual încorsetaţi în armură, cu scut sau cu bastoane electrice. Pentru a balansa puţin situaţia (sau a o face mai dificilă), unii oponenţi vin dotaţi cu ochelari infraroşii sau cu detectoare termice, ambele făcând mult mai grea partea stealth.

Aceasta din urmă vine cu serie largă de mişcări, de la un simplu Silent Takedown până la Inverted Takedown de la înălţime, aceste atacuri din întuneric semănând o veritabilă panică printre inamicii incapabili să prevadă de unde va pica (la propriu) următorul atac. Plănuirea mişcărilor este uşurată de Detective Mode, inclus în costumul lui Batman: imaginea devine wireframe şi subliniază numărul de inamici şi poziţia lor, dacă au sau nu arme, Vantage Point-urile unde te poţi ascunde, motoarele sensibile la charger-ul electric, eventual şi traiectoriile gloanţelor sau pete de sânge în cazul anumitor misiuni.

Ca o mică parte negativă, luptele cu boşii sunt uşoare şi mai ales repetitive, odată ce ţi-ai dat seama care e mişcarea câştigătoare. Doar Mr. Freeze e mai variat, în rest trebuie să rezişti rundelor succesive de atac/apărare pentru a-i pune la punct pe unii ca Joker, Ra’s al Gul sau Penguin.