Disciples III: Renaissance Review
Strategiile pe ture se numără printre jocurile mele de suflet, s-ar putea spune că practic am crescut cu seria Heroes of Might and Magic, iar Heroes III, în special, încă mai ocupă un locuşor pe harddisk-ul meu. Pe de altă parte, Disciples nu a reuşit să mă atragă din tot sufletul pentru că în mare parte nu m-am împăcat cu alegerile lor de design şi gameplay. Chiar şi aşa, concurenţa între cele două serii a fost acerbă, iar fanii distinct împărţiţi în două tabere pro şi contra unui joc sau altuia.
După 5 ani de producţie, seria Disciples ajunge şi la al treilea titlu, prima dată lansat (şi criticat) în Rusia, apoi şi în restul teritoriilor după necesarele traduceri. Producătorii au încercat să menţină aura întunecată şi atmosfera apăsătoare care a caracterizat seria, dar încercarea lor este doar parţial reuşită, nici povestea, nici partea grafică şi de gameplay nefiind în totalitate aşa cum şi-ar fi dorit jucătorii să fie. Există lucruri bune, dar în cea mai mare parte a timpului sunt mascate de numeroasele probleme tehnice, bug-uri mai mici sau mai mari care afectează în final plăcerea de a juca.
Lumea din Disciples, Nevendaar, beneficiază de o poveste destul de complexă, bazată pe un amestec de diverse mitologii, dar în mare parte trăgând spre fanteziile de tip tolkian. Astfel, tărâmul nostru a fost creat de primul înger al Tatălui Ceresc, Bethrezen, ajutat şi de alte fiinţe celeste care l-au populat cu elfi, dwarfi, oameni şi fiinţe marine. Totuşi, nici divinităţile nu sunt lipsite de ură şi invidie, astfel că se iscă rapid conflicte; zeii chiar ajung să se omoare între ei, consecinţa cea mai gravă fiind naşterea zeiţei nemoarte Mortis.
Tatăl Ceresc, nemulţumit de ceea ce vede în Nevendaar, îl pedepseşte pe Bethrezen şi îl închide în străfundurile lumii create chiar de el; iar îngerul acum decăzut creează o nouă rasă, demonii, pe care îi trimite la suprafaţă să se răzbune pe toate celelalte populaţii. De aici porneşte povestea din Disciples III, cu o lume întunecată, sfâşiată de conflicte şi fără vreo încredere în ajutor divin. Dar o stea căzătoare anunţă sosirea unui mesager celest, iar cele trei rase prezente deocamdată în joc pornesc să-l găsească (de fapt să o găsească, fiind vorba de o “îngeriţă”, Inoele), fiecare având interese separate.
Lambert, eroul oamenilor, este comandantul armatelor imperiale, un tip curajos şi loial, care jură să o apere pe Inoele chiar cu preţul vieţii şi să o ajute să ajungă la un portal ce-i va dezlănţui puterile. Haarhus este servitorul supus al lui Bethrezen, cel care îi îndeplineşte ordinele şi are tot interesul ca puterile lui Inoele să fie folosite pentru a-i elibera stăpânul din adâncurile Nevendaarului. Cel de-al treilea erou este Arion, comandantul unei mici trupe de elfi, dar un personaj extrem de înţelept, care ar prefera să rezolve totul paşnic în loc să treacă ţinutul prin foc şi sabie.
Destinele celor trei se vor întâlni pe parcursul celor trei campanii, iar în ecuaţie mai intră şi o facţiune separată a oamenilor, Inchiziţia, ale cărei scopuri nu sunt foarte bine dezvăluite nici până la final. De altfel, întreaga poveste este cam dezlânată şi aiurită, nu are profunzime, nici nu reuşeşte să surprindă. Ba chiar este mult prea blocată în clişeele care ne-au devenit familiare de la Lord of the Rings încoace, astfel că întorsăturile de situaţie se văd de la poştă, de departe cea mai slabă campanie fiind cea a elfilor.
(10 votes, average: 4.70 out of 5)
Loading ...
Felicitari pentru review. E bine scris si aerisit. Misto scroll down thingy ala.
Totusi ai fost cam ingaduitoare cu nota. Si eu ma joc Disciples III si nu i-as da nota 7 pentru ca, in mare, nu au facut mare munca de conceptie baietii de la .dat. Pur si simplu au realizat personaje 3d dupa absolut toate unitatile din Disciples 2 cu foarte putine inovatii. Au “imprumutat” batalia din HOMM V si nu nmai (as aminti copacul care iti te ajuta sa vezi mai mult in fog of war, cu scarita si tot, fix ca in HOMM) si gata jocul. 5 ani le-a luat pentru asta. Nu, nu merita 7. Prea multa bataie de joc si lipsa de testare pentru un produs finit. Oh, eu am ajuns la o batalie in care un inamic din party-ul advers nu vrea sa ma atace. Da’ nici sa dea skip. Si stam si ne uitam unii la altii. Bestial. Nici skip, nici defend, nici heal, nici run/retreat, nici “fuck it. I’m going home to stick a vodka bong into my arse and kill special gaming franchises with homoerotic failure”
De ce il mai joc? Ca sa vad cat de mult esueaza la toate capitolele. Pana acum am:
1. Inamici pozitionati sau care se misca aiurea pe campul de bataie.
2. Inamici pozitionati in afara campului de bataie.
3. Camp de bataie blocat de “bolovani” inaccesibil pentru melee.
4. Trupe “invizibile” pe campul de bataie.
si acum
5. Inamici lenesi si infatuati. Sau beti. Rusi.
p.s. Am calculat. Experienta castigata este in functie de damage-ul aplicat. Un sfert din damage e XP.
Prea multa matematica:)) N-am stat sa calculez chiar in halul asta, ca ajungeam si eu rus cu sticla de gat. Oricum, i-am dat 7 din mila, pentru ca seria ar trebui sa mai traiasca totusi, si asa se imputineaza pe zi ce trece chestiile care ne mai spun ceva, nou, astora cu state vechi in ale jocurilor.
Salut,
De-acord cam cu tot ce citesc, eu, inca il joc din inertie. Poveseta slaba, si dialogurile seci, chiar ma distram de urmatorul dialog:
- (Taran) My lord, please help us…bla bla
- (Paladin) What’s up?
Din pacate, am ajuns sa dau quick battle la mai toate luptele, ceea ce nu mi s-a intamplat prea des in seria Heroes. E foarte enervant cand stai linistit si dintr-o data apare un erou inamic (de cele mai multe ori fara prea multe trupe) si ataca un nod de resurse…Dar cu adevarat enervante sunt animatiile pentru spellurile de pe harta mare, te apuca batranetea pana castezi doaua heal-uri sau niste spelluri de damage pe ceva.
Chiar mi se pare ca au grabit jocul, pacat de serie, mi-au placut mult celelalte doua jocuri. 7 cu indulgenta suna ok..ish
Nu vreau sa fiu carcotas dar review-ul este in proportie de 80% identic cu unul aparut pe CG saptamana trecuta. In rest am fost in mare parte multumit de review-urile tale din XPC, am avut chiar abonament vreo 2 ani
Probabil petru ca autorul este acelasi.
Din punctul meu de vedere Disciples III Renaissance e un joc facut praf, parca scos doar ca sa fie, nefinisat, nedemn de numele seriei din care face parte. Am incercat sa fiu obiectiv, in urma experientei mele personale cu jocul incercand sa fac o lista cu plusuri si minusuri. Din pacate insa capitolul – bate mult capitolul +. Si pe mine ca si pe alti jucatori, nu ma incanta urmatoarele:
-sunt numai trei rase in joc (Imperiul, Elfii si Legiunea) si nici ele prea bine conturate la nivel de campanie
-grafica nu e grozava, ba mai mult mi se mare destul de slab optimizata. Cred ca in unele momente, un antialiasing micut ar fi facut minuni.
-Camera nu are un scroll speed modificabil, ci accelereaza in functie de miscare
-Naratorul (voice acting) este pur si simplu teribil. Aici e vina Kalypso , publisherii nemti , care au dovedit inca o data ca nu au talent pentru a realiza interludiile animate.
-Buguri, buguri si iar buguri desi versiunea actuala in engleza nu este prima lansata.
-Lipseste multiplayer-ul (exista doar Hot Seat)
-Lupta se desfasoara acum in regim clasic, pe sistem ”hex based” – desi miscarile sunt limitate iar tacticile se pastreaza in mare, nu poti recruta mai mult de 4-6 unitati, in functie de nivelul eroului si toate astea cel putin pentru mine asta implica un efort in plus.
-Campaniile sunt destul de plictisitoare si repetitive. Ar fi fost dezirabile scenarii mai simple.
-Tutorialul este destul de nasol desi e necesar pentru jucatorii ”la prima mana”.
-Apar ceva probleme de organizare in sensul ca poti intalni party-uri identice care sa se comporte complet diferit, iar rezultatul bataliei sa fie la randu-i diferit.
- si ultimul minus dar nu cel din urma: cerinte de sistem maricele, cauzate de lipsa de optimizare.
Asta fu parerea mea despre joc. Legat de review, cred ca se putea sa fii ceva mai organizata. Te-ai pierdut cam mult in detalii si nota data e nitelus prea mare.
Cum am zis, nota a fost data din mila (si din sila), pentru numele Disciples. In rest, toate cele spune sunt doar cateva din tona de probleme ale jocului. Pacat, pentru ca jocurile de genul asta sunt din ce in ce mai rare.
Anda, eu am inteles asta, insa din punctul meu de vedere atunci cand esti redactor al unei reviste online sau offline nu mai esti foarte liber/libera sa dai dovada de mila sau sila, cum spui tu. Nu mai tii cont de numele produsului pe care il bagi sub lupa. Dai nota tinand cont de ceea ce constati nu de ceea ce stii ca a fost inainte. E ca si in cazul unui produs de larg consum. Stii ca brandul X a scos o groaza de produse bune, remarcabile prin caracteristici si calitate, daca insa se intampla ca la un moment dat sa vina pe piata cu un rebut, apoi acel produs prost gandit sau facut, asa il vezi-prost si de calitate slaba. Nu o sa il cumpere nimeni doar pentru ca poarta numele brandului sub care apare. La fel e si cu jocurile. Nimeni nu o sa apercieze o varianta slaba a unui joc doar pentru ca face parte dintr-o serie care pana in momentul acela nu a dat rateuri.
Daca ai lasa deoparte mila si sila, ce nota i-ai da?
Cred ca undeva intre 6 si 6.5 i-as fi dat. Dar la partea cu brandul te-as putea contrazice, mare parte din succesul unor produse slabe calitativ, indiferent de domeniu, tinand de numele brandului combinat cu o publicitate extrem de agresiva. E valabil si la jocuri in masura in care nu intra in joc pirateria si jocul este “testat” oricum gratis.
Ma contrazici gandindu-te la succes ca volum de vanzari/marja de profit/segment de piata acoperit sau ca notorietate? Notorietatea nu inseamna ca un produs este si bine vazut ci doar ca este cunoscut pentru ca apare sub numele unui brand sonor, ori succes inseamna sa fie apreciat, consumat, bine vazut.
Produsele impinse in fata de obicei sunt si cele consumate cel mai mult. De aia ne spalam acum pe dinti cu colgate si nu cu norvea. Iar succesul este o combinatie de notorietate si consum, nu ai cum sa le separi complet.
Ok, succesul inseamna notorietate pozitiva si vanzari semnificative ale produsului. Notorietatea si comsumul insa pot fi foarte bine tratate separat. De exemplu Tamiflu are o notorietate foarte mare insa consum scazut datorita faptului ca a devenit cunoscut datorita faptului ca s-a crezut ca ar fi declansat o epidemie de gripa. Si ma opresc aici pentru ca deja am incalcat regula prin care se interzic discutiile pe langa subiect.
E trist ca au lucrat atatia ani la un joc ce e posibil sa ingroape seria…
Eu nu am reusit sa gasesc jocu’ de vanzare pe undeva prin Romania. Poate ma ajuta cineva..
Thanx!
Din pacate, niciunul dintre distribuitorii de la noi nu-l aduce, sau cel putin nu si-au adus la zi stocurile de pe site-uri. Singura optiune este Steam, la maretul pret de 40 de euro.
http://store.steampowered.com/app/33670/
Thanx, am inteles!
Poate la un moment dat apare si varianta cu “coperti de carton”..
[...] de vreme. Morţii vii caută răzbunare în numele zeiţei lor, Mortis; continuare directa pentru Disciples III: Renaissance, campania va oferi inevitabile unităţi şi eroi noi, într-un total de circa 70 de ore de [...]